Te gindesti acum la ea
Si uiti ca te-nconjoara lumea
Si uiti ca nici o lacrima de-a ta
nu o merita nici ea
Nici orce alta fata!

Tu vrei s-a scunzi iubirea ta
Dar nu prea stii so faci
Caci gindul zboara tot la ea
Si zimbetul dispare....

Zimbeste, caci viata a inceput
Si nu trebuie sa te dai batut
Uita dorul si tristetea
Zimbeste si fii fericit.. :)
                                      
                                           By: MC 

Iubesti?!

 




















Iubesti...si ce folos?
Daca nu eshti iubit.
Doreshti......si ce folos?!
Daca nu eshti dorit.
Daca nu esti dorit
Iubeshti si eshti ranit
doresti, dar esti uitat
Iubirea te schimba
Iubirea iti da puteri
Dar tot odata te doboara
Te calca in picioare....
Si te ridica tot iubirea!
Suferi, plingi deoarece iubesti
Rizi si te ditrezi deoarece iubesti!
te lupti si te framinti deoarece iubesti!
Iubirea e viata
Iar viata eshti tu
Si tu nu traesti daca nu iubesti.... :)

B.u.g mafia-FaRa CuvinTe!

Ii ador pe astea trei, spun atita adevar e ceva de necrezut, cum un om poate sa scuipe in rime tot adevarul dur, toata realitatea cruda in care traim! De ce oare piesele lor atit de adevarate nu usnt in stare sa ne trezeasca pe noi din somnul adinc si dulce pentru noi in care face rau celor din jur? Oare cine si cind ne va deschide ochii?!

O lume fara Noi!!!

                                         

Eu stau privind pe geam, 

Cum trece inc-o zi

Si ploaia nu se mai opreste.

Tu treci in deal,

Tu treci in vale,

Si nu ridici privirea,

Pe mine sa ma vezi.

Eu pling si ma gindesc,

Si-mi pun o intrebare:

“de ce tu si plecat,

Si fericirea ai luat?”

Nu mai pot iubi,

Nu mai pot zimbi

Si nu mai pot gasi,

Sensul vevii mele,

Pe care l-ai luat,

Atunci cind ai plecat!!!

                                                                                                                     

by: M.C

 

Poveste

Clasa IX-a!

Cind eram acolo in clasa de limba engleza, o priveam pe fata ce-mi statea inaine. Ea era pentru mine “cel mai bun prieten”. Ma uitam la ea, la parul ei cret, si atit de mult imi doream sa fie a mea, dar ea nu-mi observa dragostea si eu stiam acest lucru!  Dupa lectii s-a apropiat de mine si mi-a cerut planul lectiiilor la care lipsise cu o zi inainte. Eu i-l-am dat, iar ea ma sarutat pe obraz spunindu-mi “multumesc”. Eu am vrut sa-I spun cit de mult o iubesc, si ca cel mai mult imi doresc sa fim nu doar prieteni, insa mi-a fost atit de rusine, si nu stiu de ce!

Clasa X-a!

Suna telefonul. La celalalt capat a firului, ea, in lacrimi. Printre lacrim am inteles doar ca dragostea i-a frint inima. Ea m-a rugat sa plec la ea pentruca nu doreste sa ramina singura, si eu am plecat! State-am pe pat, linga ea, priveam ochii ei frumosi, si imi doream ca ea sa fie a mea. Dupa doua ore de film si trei pachete de Chipsuri, ea a hotarit sa se culce. M-a privit si mi-a spus “multumesc”, sarutindu-ma pe obraz. Eu am vrut sa-I spun cit de mult o iubesc, si ca cel mai mult imi doresc sa fim nu doar prieteni, insa mi-a fost atit de rusine, si nu stiu de ce!

Clasa XI-a!

Cu o zi inainte de balul de absolvire, ea s-a apropiat de dulapul meu si mi-a zis: “Iubitul meu s-a imbolnavit si nu se va insanatosi pina miine”. In acea perioada nu aveam prietena in plus in a 7  am promis unui celuilalt ca ne vom ajuta reciproc cind vom avea nevoie, deaceea am mers la bal ca “cei mai buni prieteni”. In acea noapte dupa incheerea sarbatorii, stateam in fata ei linga casa. Ma uitam la ea cum zimbea si cum ma privea cu ochii ei de cristal. Imi doream ca ea sa fie a mea, insa ea nu observa dragostea mea, iar eu stima asta! Mai tirziu mi-a spus: “Am petrecut timpul minunat, Multumesc” si m-a sarutat pe obraz.

Ziua Absolvirii!

O zi, o saptamina, o luna, mai tirziu un an, nici nu am reusit sa clipesc ca a sosit déjà ziua absolvirii! Priveam corpul ei perfect asemenea uni inger ce zboara spre scena dupa diploma. Inainte ca toti sa se imprestie pe la casele lor, ea s-a apropiat de mine in rochia ei alba ca din poveste. A plins cind am imbratisato. Apoi si-a lasat capusorul pe umarul meu  spunindu-mi: ”Esti cel mai bun prieten din lume, iti multumesc ca existi” si ma saruta pe obraz! Eu am vrut sa-I spun cit de mult o iubesc, si ca cel mai mult imi doresc sa fim nu doar prieteni, insa mi-a fost atit de rusine, si nu stiu de ce!

Nunta (citiva ani mai tirziu)!

Acum stau pe scaunul din biserica, acea fata se casatoreste. Tocmai a spus “Da” si a intrat in noua ei viata cu alta persoana. Imi doream ca ea sa fie a mea, insa ea nu-mi observa dragostea, iar eu stiam asta!  La sfirsitul ceremonie, inainte de a pleca toti, s-a apropiat de mine si mi-a zis: “ Iti multumesc ca ai venit” si m-a sarutat pe obraz. Vroiam sa-I spun ca o iubesc, insa imi e atit de rusine si nu stiu de ce!

Inmormintarea!

Anii au zburat, acum ma uitam in groapa adinca in care era fata care mi-a fost cel mai bun prieten. Iar ceilalti ii citesc carnetul, care ea la tinut in toti anii de scoala. Iata ce scria acolo : “Priveam la el, si imi doream sa fie al meu, insa el nu observa dragostea mea, si eu stiu asta. Doresc sa-I spun cit de mult il iubesc si ca tot ce vreau sa fa fim nu doar prieteni, Il iubesc dar imi este atit de rusine, si nu stiu de ce!” 

“Atit de mult as vrea sa-ti spun si eo la fel” mi-am spus eo in sinea mea, si lacrimi fierbinti au curs pe obrajii mei!

Regina Ostrogotilor!

                                                                  De George Cosbuc

Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.

In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
Sta pe ginduri o femeie si priveste-n noapte-afara.

Al ei suflet e furtuna, noapte e gindirea ei -
Astazi ea e pusa-n rindul celor mai de jos femei!

E regina ostrogota! Dar în turn aici e roaba;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoaba.

In tacerea din odaie-i intra cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce trista, blinda: - "Tu-mi esti rege si barbat.

M-ai privit intotdeauna ca pe-o piedica din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gindurilor tale?

M-ai inchis aici în lanturi; am rabdat în chip pagin,
Si mi-am zis: El are dreptul! Mi-e barbat si mi-e stapin.

Mi-ai ucis pe-ntiiul sfetnic si râdeai ca lumea plânge
Când de barba lui carunta spada ti-o stergeai de sânge.

Si-am tacut, zicindu-mi iarasi: El a fost supusul tau,
De-a făcut vrun rău, tu rege, trebuie să curmi ce-i rău.

Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! Si-am zis: E bine!
Tu-i esti tata si ai dreptul peste fiul meu ca mine.

Dar el nu era al nostru, el era al tarii-ntregi,
N-ai ucis în el un rege, ai ucis un sir de regi.

Vii, acum trimis de altii, vii să scapi si de regina,
Teodat, iti temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?

Am putut să fac revolta, ori pe-ascuns să te omor,
N-am făcut-o, ca mi-e mila! Nu de tine, de popor!

Tu erai un om de lupta, fără rang si fără nume,
Eu ti-am dat coroana tarii, să te fac stapin pe-o lume.

Si-acum asta-i rasplatirea ce mi-o dai?... E tot atât!
Daca moartea mea ti-ajuta, vino, stringe-mă de git.

Pe femeia pusa-n lanturi n-o ucizi, ca-i miselie!
Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, ca-ti e sotie!"

Nobila, cu ochi de flacari, ea priveste-n fata-i drept.
Si, zicind, desface haina de pe tinarul ei piept.

Iar miselul sta, se uita, da apoi; si grabnic unda
Singelui tisni din rana; si-a cazut Amalasunda.

Si plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot
A-nvirtit pumnalu-n carne să se scurga viul tot.

A deschis apoi fereastra, si pe colturoasa stinca
Hohotind a-mpins cadavrul în prapastia adinca.

Surd viua prin codri vintul, brazii se-ndoiau de vint,
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormânt.

Parca negrele blesteme si le-amestecau haotic
Mii de glasuri, tara toata, tot poporul ostrogotic.

Teodat, tu rizi! Dar moarta cea lipsita de sicriu
Isi va rascula poporul, să te sfisie de viu!

 

Doar femeia poate fi De Dumitru Matcovschi!!!

Mai regină decât floarea
doar femeia poate fi.
Mai adâncă decât marea
doar femeia poate fi.

Mai înaltă ca destinul
doar femeia poate fi.
Mai amară ca pelinul
doar femeia poate fi.

Mai frumoasă decât viaţa
doar femeia poate fi.
Mai deşteaptă ca povaţa
doar femeia poate fi.

Mai cuminte ca poemul
doar femeia poate fi.
Mai cumplită ca blestemul
doar femeia poate fi.

Mai aproape decât dorul
doar femeia poate fi.
Mai de şoaptă ca izvorul
doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primăvara
doar femeia poate fi.
Şi mai dulce ca vioara
doar femeia poate fi.

Iubeşte-mă, bărbate şu mă înveşniceşte,
dar chipul niciodată nu mi-l tăia în piatră.
Decât o veşnicie, mai bine dăruieşte-mi
căldura cea de taină a focului din vatră.